Sunt complet de acord cu mama mea că tatăl meu nu a fost un model de urmat și nici o persoană deosebit de bună și sensibilă. Era un băutor frecvent și pot înțelege foarte bine de ce a divorțat de el. Singurul lucru pe care nu-l înțeleg este cum a putut să mă dea lui la opt ani? Nu era în stare să aibă grijă de el însuși, darămite de mine. Copilăria mea relativ fericită alături de tatăl meu s-a transformat într-un coșmar. Mama nu știe, abia dacă o cunoaște, dar eu mă rugam în fiecare seară să mă maturizez și să plec din casa tatălui meu. Am fost cea mai fericită persoană din lume, când m-am mutat într-un cămin dintr-un alt oraș și mi-am început viața independentă, fără veșnica beție a tatălui meu, fără morala și sfaturile sale “înțelepte” de viață.
Viața mea de după nu a fost ușoară, au existat suișuri și coborâșuri, cu soția lui, de asemenea, nu mă înțelegeam foarte bine, dar dacă aveam o ceartă serioasă, era din cauza incompatibilității caracterelor noastre. Ei îi plăcea un lucru, mie îmi plăcea altul, ea își dorea pentru fiica ei niște cercuri, eu îmi doream altele, și cumva se întâmpla ca din când în când să ne certăm. După o astfel de ceartă, soția mea a ieșit din casă cu fiica mea – nu pentru totdeauna, ci afară la o plimbare pentru a se răcori – și am fost deranjat când a sunat soneria de la ușă.
Mama mea stătea în pragul ușii. La început nu am recunoscut-o. Mi-a spus că are probleme și că are nevoie de un loc unde să stea.
– Încearcă să mă evacueze pentru că nu mi-am plătit chiria, bat la geamuri, nu pot să dorm. Voi sta aici câteva zile, bine?
Nu l-aș lăsa pe tatăl meu să facă asta și nici pe o femeie pe care nu o mai văzusem de ani de zile, ci doar mă uitam pe pagina ei de Facebook.
– De unde știi adresa mea? Ar trebui să pleci.
– Tatăl meu mi-a dat-o. E tot un ticălos, îți va spune orice…
A trebuit să o las înăuntru pentru o vreme, pentru că nu voiam ca toți vecinii și pe casa scării să audă despre datoria ei și despre tata.
Așa că mama a stat câteva zile, apoi câteva săptămâni. În mod surprinzător, s-a împrietenit rapid cu soția mea și amândouă au început să mă dea pe spate. Am crezut că din cauză că erau amândouă femei, că amândouă aveau aceleași păreri, dar am auzit-o pe mama vorbind despre mine în timp ce ele credeau că am ieșit la o țigară. Sunt la fel ca tata, sunt sigur că beau fără ca ei să observe, iar la bătrânețe voi fi insuportabil. Bine, dacă se spală pe mâini de mine, dar dacă soția mea decide să plece din cauza cuvintelor mamei mele?
O întreb când va pleca, dar soția și fiica mea sunt mereu de partea mamei mele. Unii sunt fericiți să vadă o altă femeie în casă, alții sunt nebunește de fericiți să se joace cu bunica și să asculte povești de adormit copiii, dar eu nu sunt calm la suflet. Am impresia că încearcă să mă scoată cu forța din propria casă. I-am făcut eu ceva rău de care mă acuză? Sau se răzbună pe tatăl meu prin mine?