Am trei copii: fiul cel mare – Iustin, fiica Roxana și fiul cel mic – Marcel. Mereu le-am dat tot de ce au avut nevoie și nu făceam diferență între ei. I-am tratat pe toți trei în mod egal și i-am iubit în mod egal.
Am crezut că în toate familiile se întâmplă la fel, dar s-a dovedit că realitatea nu e chiar așa. Prietena mea are două fiice: cea mai mare – Dorina, și cea mai mică – Cristina. După cum se întâmplă mereu, la începutul anului școlar, toată lumea merge la școală, își cumpără urechizite și alte lucruri necesare pentru elevi.
Prietena mea, Elena, a decis să-i cumpere fiicei sale mai mari o pereche nouă de pantofi, pentru că fata se săturase de cei vechi și erau deja puțin uzați. Așa că mama ei i-a cumpărat ați pantofi.
Pe de altă parte, și fiica mai mică ar avea nevoie de o nouă pereche de pantofi, deoarece ai ei sunt deja mici și o jenează. Dar mama i-a spus că poate purta pantofii vechi ai surorii sale. La ce bun să cupere pantofi noi dacă i se potrivesc pantofii vechi ai Dorinei?
Nu a fost corect față de Cristina. Fetița trebuia să poarte pantofii uzați ai surorii sale, iar Dorina a primit o pereche nouă de pandofi, în ciuda faptului că pantofii vechi încă i se potriveau după mărime. Nu am putut înțelege de ce prietena mea a făcut o asemenea deosebire între copiii săi.
Înțeleg că uneori nu există suficienți bani, iar alteori există diferite motive. Există posibilitatea să cumpere pantofi mai ieftini, dar pentru ambele fetițe. De ce a procedat așa de dur cu Cristina?
Bineînțeles, am decis că trebuie să vorbesc cu Elena despre această situație, să-i zic că nu a procedat corect. Din păcate, discuția noastră a fost în zadar. Într-un final, am decis cu ocazia începutului noului an școlar să le fac niște cadouri fetelor. Cristina a primit o nouă pereche de pantofi, iar Dorina a primit o cămașă frumoasă. Sper că fetelor cu adevărat le-au plăcut cadourile.
